Daca...

De poti sa nu -ti pierzi capul, cand toti in jurul tau

Si l-au pierdut pe-al lor gasindu-ti tie vina;

De poti atunci cand toti te cred nedemn si rau,

Si nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;

De poti s-astepti oricat, fara sa-ti pierzi rabdarea,

De rabzi sa fii mintit fara ca tu sa minti,

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunarea

Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;

De poti visa, dar fara sa te robesti visarii,

De poti gandi, dar fara sa-ti faci din asta tel,

De poti sa nu cazi prada nicicand disperarii,

Succesul si dezastrul primindu-le la fel;

De rabzi s-auzi cuvantul rostit candva de tine,

Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;

De poti sa-ti vezi idealul distrus si din ruine

Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;

De poti risca pe o carte intreaga ta avere,

Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut,

Si atunci, fara a scoate o vorba de durere,

Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;

Si daca corpul tau uzat si obosit,

Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca,

Numai cu strajnicia vointei tale, si-astfel,

Sa steie peste vreme asa cum sta o stanca;

De poti vorbi multimii fara sa minti, si daca

Te poti plimba ca regii, fara a te-ngamfa,

De, nici amicii, nici dusmanii nu pot vreun rau sa-ti faca,

Pentru ca doar dreptatea este calauza ta;

Si daca poti sa umpli minuta trecatoare;

Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,

Al tau va fi pamantul, cu bunurile-i toate,

Si ceea ce mai mult chiar, sa stii, ve fi un OM!

("Daca", Rudyard Kipling)